Acum cativa ani, intr-o noapte (era trecut de 12), stateam cu o prietena in masina, pe marginea soselei. Ea suferea grozav din dragoste si tocmai ma adusese acasa dupa o iesire in oras. Isi aprinsese o tigara si imi povestea, printre suspine, ce viata grea au femeile pentru ca se indragostesc ca proastele si apoi sufera, tot ca proastele. Eu ii spuneam ca si barbatilor li se intampla, ca dracul nu e chiar asa de negru si ca, chiar daca e, se mai albeste cu timpul. Cum incercam eu s-o conving ca dupa rau urmeaza bine, ca lucrurile se schimba, ca rasare soarele si-nfloresc gradinile, trece alene, pe langa masina, un biciclist. Chiar cand ajunge in dreptul nostru, isi incordeaza rarunchii si lanseaza cu aplomb o flegma care, desi nu ne era destinata, trece prin geamul deschis si se lipeste de volanul fetii, fix in mijloc. Ea ramane ca trasnita, eu iau repede un servetel si sterg, strangand din dinti, volanul.
- Ce inseamna asta? imi zice ea plangand si mai tare.. Am senzatia ca cineva isi bate joc de mine..
- Nuuu.. e de bine.. asta a fost momentul ala in care trebuie sa te opresti din plans si sa incepi sa razi. Mai jos nu ai unde sa te mai duci.
(Zece minute mai tarziu, dupa ce eu intrasem in casa si ea plecase, m-a sunat sa-mi spuna ca a facut pana. “Ok, acum chiar ca n-o sa ti se mai intample nimic rau!“)
Bancul cu copilul optimist si cel pesimist e cam asa: de Craciun, copilul pesimist primeste un trenulet foarte frumos iar copilul optimist o balega. Cei doi se intalnesc si comenteaza: eu am primit un trenulet, zice pesimistul, da e cam mic, nu e culoarea pe care o vroiam, nu merge foarte repede… Optimistul zice: eu am primit un calut, dar nu-l gasesc.
Azi noapte, pe la 2, dupa ce m-am chinuit cu doua
filme proaste de la care am tot asteptat sa-mi smulga un zambet, am decis sa numar oite. Pana adorm. As fi citit dar nu reuseam deloc sa ma concentrez, in parte si din cauza vecinului de la 3,
scandalagiu cu acte in regula. Chiar cand ma pregateam sa inchid calculatorul, aud niste zgomote ciudate pe pervaz, ca si cum toata ploaia s-ar fi concentrat doar la fereastra mea. Devin atenta si incerc sa realizez ce se intampla, mai ales ca acum detectam si niste icnete si zgomote infundate de la vecinul de sus. Sunt obisnuita cu scandalul dar de cate ori actiunea se muta la geam, incerc sa-i conving, telepatic, sa se duca inapoi. Nu de alta dar n-am chef sa vad pe careva plonjand prin dreptul ferestrei mele, mai ales ca am auzit amenintari in acest sens. ”Ploaia” continua inca vreo doua minute, sting monitorul si lumina si ma uit afara. Vecinul isi golise buzunarele gastrice, cu bucatele explicite pe pervazul meu si stropi expresivi pe geam. Cu toate ca am privit doar doua secunde, imi era foarte clar ce mancase la cina.
Mi-am dat singura replica despre rasu-plansu si am hotarat sa vad un film bun, sa ma spal pe creier, ochi si urechi. Am adormit pe la 5 si m-am trezit la 8 in bocaneli si baraieli ce deh, e vara si e musai sa despicam blocul in doua.
Acum, daca tot am primit balega, as vrea totusi si calutul. Dar, dincolo de asta, cel mai mult as vrea sa ploua. Domnisoarele de la meteo, doamna Jurca, ma aude cineva? Nu-mi spuneti va rog ca de azi a inceput seceta, ca nu mai deschid geamul ala pana la toamna. Am zis.
